Atunci cand jobul tau iti conduce viata, ai nevoie de o viata sau de un alt job

a new life

Totul incepe cand ajungi pe pozitia pe care ti-ai dorit-o cu ardoare. Simti ca este ca o consacrare a muncii depuse in organizatie. Parca nu ti se intampla tie. Simti vantul din spate… esti pe val. Si usor, ajungi la 14-16 ore de munca pe zi. Week-end-urile fugarite pentru a tine cele administrative / de casa sub control, dormite, muncite si … intrebarea din ce in ce mai obsesiva: „Si acum?”

Nu te mai recunoaste anturajul – daca il mai ai -, devii taciturn, critic cu orice si oricine, iritabil. Indarjit. Sa demonstrezi. Poate tie nu ti s-a intamplat. Poate doar ai auzit. Este o criza profesionala. Iti atingi obiectivul, dar iti pierzi orizontul. Ai avut doar un ceas care a ticait, a sunat si atat. Simti ca nu mai stii care este sensul. Si incotro.

Aceste crize sunt frecvent intalnite in viata noastra profesionala, cand suntem in postura sa ridicam intrebari si sa ne reorientam. Sunt conflicte interioare intre ce vrem sa facem si ce ni se ofera. Toate aceste conflicte, crize nu fac decat sa ne maturizeze, sa ajungem la un alt nivel de intelegere a noastra din punct de vedere profesional, dar si personal. Cati dintre noi nu ne-am judecat si nu am fost judecati in functie de statut, de cariera pe care ne-am creat-o pana la o anumita varsta? Cati nu am cunoscut presiunea interioara de a avea succes care venea in contradictie cu ceea ce ne doream de fapt? Cat de tare ne temem ca nu avem o cariera? Intrebarea clasica atunci cand esti intr-un grup: „Cu ce te ocupi?”

Teoria spune ca prima criza profesionala o avem intre 25-30 de ani, cand din scoala intram la primul job. Simtim ca renastem cumva. Este o schimbare a imaginii de sine si o schimbare a mediului. Aplicam modele pe care le cunoastem si le-am tot exersat pe bancile scolii: sa faci pe placul celorlalti, sa fii preferatul sefului, rebelul, sa fii constiincios, sa fii pe placul colegelor (precum Mel Gibson in varianta cand poate auzi cele mai ascunse ganduri ale femeilor din `What women want`), sa iti faci temele inainte de a te intoarce la job dupa un concediu, seara sau in weekenduri etc.

Apoi, intr-un context organizational aspiri la alt job, la un alt nivel, dai tot ce poti, te implici, te simti pe val si aplici la un openning. Daca ajungi acolo, felicitari, incepe o perioada de munca asidua, de livrat rezultate, de dead-line-uri stranse, de target-uri din ce in ce mai ambitioase. Parca este ireal. Si usor, ajungi la 14-16 ore de munca pe zi. Week-endurile dormite si muncite si … intrebarea din ce in ce mai obsesiva: „Si acum?”

Sau nu esti tu castigator, sau pleci intr-o alta organizatie pentru un openning mai tentant si simti cum cota ta incepe sa scada. Cel putin asa o percepi tu. Iar daca nu ai fost tu cel castigator al openning-ului, criza este mai puternica. Pentru ca la noi, in aceste vremuri, in toata literatura motivationala se vorbeste numai despre succes, despre putere, despre insinuarea unei arogante… Esecul este abordat doar de catre cei al caror nume este sinonim cu succesul. Atat. Si atunci, esecul tau inseamna ca esti un looser si incepi sa te certi, sa iti rasune in urechi toate replicile aruncate prin copilaria si adolescenta ta, sa traiesti o criza profesionala si personala pe care o vei depasi. Cu brio. Pentru ca ai „nerv”, pentru ca ai energie, pentru ca vrei sa mergi mai departe, pentru ca inca ai prieteni. In momentul in care ajungi sa intelegi ca acest esec este doar o experienta, in momentul in care il analizezi obiectiv, sa il redefinesti si sa-l integrezi, atunci ai intrat intr-o alta etapa in viata profesionala.

Catre 40 de ani, crizele par mai ample, mai intense pentru ca sunt puse sub semnul intrebarii toate planurile vietii: sanatate, cuplu, familie, stil de viata, cariera etc. Si apar si primele fire de par alb – sau primele pe care le vedem si le acordam atentia pe care nu le-o dadeam acum cativa ani. Si, usor, usor sunt spulberate iluziile de pana atunci: iluzia tineretii vesnice, iluzia controlului, iluzii legate de firma (ca pana la urma e un business, nu e nici mama, nici familia) , iluzii ale puterii si competentei (nu pot fi bun la toate, nu sunt mereu cel mai bun), iluzii asupra celorlalti (fiecare traieste si moare pentru el). Schimbarile organizationale (din categoria celor impuse), concedierea, somajul sunt vazute ca pierderi ale identitatii. Teoria si diversele articole pe tema apreciaza ca este momentul in care se merge la terapie cu atacuri de panica, probleme de somatizare, nevroze actualizate brusc, episoade maniacale. Si, asa ajungem la varsta de 50 de ani…

Si uite asa se intampla: viata personala si profesionala. A fiecaruia dintre noi. Si… despre cat de repede sa intampla totul. Tocmai de aceea m-a prins ideea lui Pantis (autorul „Musai list”) care te provoaca sa desfasori centimentrul inclus in carte si sa numeri pe el cati ani din viata ti-au mai ramas. Apoi sa calculezi cam cate ore iti mai poti permite sa pierzi.

Si pentru a nu derula mai departe filmul, ma opresc si iti spun: daca jobul tau iti conduce viata, ai nevoie de o viata sau de un alt job. Asa cum ne facem temele cu proiectele de la job, cu prezentari, cu bugete, cu fel de fel de analize, hai sa ne aplecam si asupra noastra, sa intelegem si sa ne conversam cu noi despre cine suntem, la ce ne pricepem, ce ne dorim, cat de fericiti suntem noi si cei din jurul nostru (familia), despre cum ne pozitionam acum si de acum inainte, despre lectii invatate si schimbarea a ceva ce nu ne place. Nu sunt de minimalizat crizele profesionale. Ele sunt parte din viata noastra si solutiile pe care le cautam pentru a rezolva eventualele probleme, pot produce efecte si in alte sectoare ale vietii noastre (tiparele noastre de gestionare a problemelor, convingerile, ce exprimam etc.). Si – mutare in actiune.

Daca te gandesti ca nu ai timp pentru astfel de demersuri, inainte de a renunta la a face ceva, vorbeste cu cineva, deruleaza ceea ce simti si ceea ce iti doresti, despre tine si viata ta. Un prieten, un mentor, un coach…

Click aici pentru un articol interesant de pe TED. La View subtitles poti alege limba romana. Enjoy!

Aboneaza-te acum pentru a primi articole noi, direct livrate in Inbox-ul tau!

Leave a Reply