Cand mancam ce gasim prin frigider…

winnie the pooh thinkingCred eu ca e un lucru grozav: multa dezvoltare personala. Cat mai multa. Pe retelele profesionale. Pe cele de socializare. In discutiile de consultanta. In cautarea unui job. In cautarea noastra. Sau a altora – potriviti noua. In sfaturi – ca doar suntem cei mai buni atunci cand vine vorba despre a da sfaturi. In dileme. In citate si in fotografii cu mesaj.

Imi imaginez o persoana / o prietena care isi doreste sa slabeasca si care este „sufocata” de atatea sfaturi, ceaiuri, uleiuri, cure de detox, produse minune, light-uri numeroase, trenduri, must-uri, insight-uri, bloguri, grupuri de discutii, retete vegane etc. si toate intr-o viata pe repede inainte: du copilul la scoala, to do list-uri pentru acasa, pentru mama, sot si copil etc., cautat bona, mers la job, platit rate, performat intr-o cultura organizationala de high performing, luat copilul bolnav si dus la doctor, program la cursul de pian sau de karate, pregatit cina sau comandat ceva rapid, incercat dieta x a altcuiva care a dat roade inainte de sezonul estival, ignorat problemele personale medicale etc. Iar cand prietena mea trage linie, la final de luna, de semestru, de an, poate spune ca a incercat si ceaiurile, si pilulele de slabit, si cerealele integrale, si dulciurile bio sau pe cele pentru diabetici, si cateva pranzuri vegane pe coltul biroului sau in masina, la semafor, si ceva detox, si postul pentru ca a coincis cu o perioada din anul calendaristic bisericesc, sau pentru ca se poarta spiritualitatea.

Chiar si cei care nu tin cure de slabire. Ajungem sa mancam ce gasim prin firgider, uneori mai nimic, mai lacom, anapoda pentru ca ne lovesc brusc toate poftele, mancat la ore total nepotrivite, cu improvizatii, cu un telefon la cel mai rapid curier de livrat ceva bun. Adica nici noi nu prea stim ce consumam cand suntem atat de prinsi in alte chestiuni importante de viata… Nu? Cam la fel si cand zapam (extind expresia voit) prin retelele de socializare.

Inca astept sa apara ceva de genul: Dezvoltare Personala Bio. Habar nu am ce ar trebui sa contina un astfel de „shop”, de blog sau de orice concept in spate. Sau Dezvoltare personala miraculoasa. Sau dezvoltare naturista. Sau cum gandesc barbatii / femeile cand e vorba despre dezvoltare personala. Sau, garantat vei fi cel mai tare acum si aici pentru oricine vrei tu: intr-o ora!

Cred ca fiecare dintre noi poate deveni un facilitator. Un povestitor. Un cunoscator. Si este normal. Fiecare dintre noi traieste, experimenteaza, savureaza sau nu, se confrunta cu fel de fel de situatii, gandeste, simte, actioneaza si reactioneaza etc. Si tot citim, rasfoim si facem share de noi articole pe teme de dezvoltare. Doar stim atat de multe despre orice. Iar informatia ne este oricand la indemana.

Cunosc persoane foarte convingatoare care vorbesc despre relatii, desi nu au experimentat nicio relatie in viata lor. Sau despre copii. Sau despre pietenie. Sau despre o „dinamica” de business, desi nu au facut parte niciodata dintr-o organizatie. Sau despre orice. Conteaza emfaza.

Cand sunt intrebata despre dezvoltare personala nu imi vine in minte niciun articol anume, nici top x tehnici de a face ceva sau altceva, nici despre cum sa … ceva sau altceva. Ma gandesc doar la omul din fata mea, la intelegerea si incurajarea persoanei respective, la sprijinul pe care il pot oferi acelei persoane pentru a-si trai propriile experiente. Sa isi ia timp (da’ ceva foarte expensive si din categoria exclusivitatilor: timp pentru sine), sa citeasca literatura (buna), sa caute filme clasice, sa se inconjoare de oameni cu experiente diferite de viata, cu momente diferite de viata (personala sau profesionala), sa traiasca, sa actioneze, sa simta, sa isi puna intrebari, sa vrea sa fie nu sa para ceva, sa se impace cu sine, cu trecutul, sa … etc. Pana la urma tine de propriile preferinte si aspiratii. De cele mai multe ori, nu respectam gusturile celorlalti. Si nici altii nu le respecta pe ale noastre.

Iti propun un „test” si cateva intrebari pentru tine.

Cu siguranta ai citit cateva citate motivationale in ultima perioada. Pune-le pe o foaie. Fara sa deschizi telefonul sau laptopul. Aminteste-ti citatele, povestile si pune-le pe foaie. Cate ti-ai amintit? Cate au rezonat cu tine? Care inseamna ceva concret pentru tine? Cate au fost doar un „zgomot” pentru mintea ta si ti-au consumat timpul unei zile? Cand ai folosit un astfel de citat intr-o conversatie cu un prieten? Ce momente din viata ta se potrivesc cu top 3 citate motivationale pe care le ai la indemana indiferent de situatie? Ce i-ai spune tu copilului tau cand vine vorba despre dezvoltare personala? Cata dezvoltare personala faci tu ca parinte? Dar tu ca iubit/a? etc. Ai prins ideea…

* * *

Reporter: 21 de zile, acest numar magic care, in aparenta, face totul posibil. Suntem anuntati ca in 21 de zile putem renunta la obiceiuri proaste si putem construi unele bune si durabile. Si, cand vine vorba despre alimentatie, cea mai vehiculata afirmatie e ca in 21 de zile putem sa renuntam la zahar. Care este pozitia dumneavoastra vizavi de credinta ca-n 21 de zile putem deveni oameni noi, mai buni, cu obiceiuri sanatoase?

dr. Simona Tivadar: Nu inteleg de unde apar trasnaile astea numerologice, cred ca le soptesc extraterestrii unora secrete la ureche, iar ei ni le împartasesc. In 21 de zile nu se intampla mare lucru. Sunt necesare minimum 6 saptamani pentru a produce modificari asupra organismului uman, din acest punct de vedere (cel putin asa sustin cercetatorii aia care umbla in grup). De exemplu, in primele 6 saptamani de cura de slabire nu e indicat sa dai pacientilor dulciuri speciale de slabit sau sucuri light. La zahar putem renunta, dar sa nu uitam ca omul functioneaza cu glucoza si oxigen, va fi atras intotdeauna de dulciuri. S-a antrenat sa descopere glucoza in orice timp de vreo 3 milioane de ani, deci e o masina perfecta de apreciat dulciurile. Cu cat le dam insa copiilor mai putine dulciuri concentrate in perioada de crestere, cu atat mai putin vor fi amatori ca adulti. Deloc nu exista. (fragment dintr-un interviu cu dr. Simona Tivadar)

Leave a Reply