Daca vrei un an de prosperitate…

atunci cultiva grau. Daca vrei zece ani de prosperitate atunci cultiva copaci. Daca vrei o viata intreaga de prosperitate, cultiva oameni.” (proverb chinezesc)

Vorbim din ce in ce mai des despre instrainarea copiilor si despre adictia fata de tablete, telefoane, televizor, retele virtuale etc. Petrecem din ce in ce mai putin timp intre noi si pentru noi, fie ca vorbim despre colegi, familie, clienti. Dar suntem din ce in ce mai preocupati de dezvoltare, de inteligenta emotionala, de … programe de dezvoltare, de faptul ca sunt „issue-uri” pe comunicare sau colaborare, ca nu empatizam suficient, ca avem nevoie de lideri inspirationali, ne preocupam de scoala x sau y pentru copilul nostru si multe alte activitati adiacente care umplu la refuz programul micutului sau micutei (am auzit la un moment dat la radio cum un copil i-a cerut lui Mos Craciun sa ii aduca parinti).

Te-ai gandit ca … si in business facem cam la fel? Managerii nu mai au timp de 1:1-uri cu cei din echipa, de coaching, de petrecut timp alaturi si impreuna in proiecte, in cultivarea capabilitatilor echipei, sa ii intrebe daca ii ajuta un curs facut, sa le ceara sa impartaseasca cele invatate cu cei din echipa etc. Avem cursuri on line, ascultam carti – eventual motivationale – in timp ce ne aflam intr-un trafic nebun si totusi nu petrecem timp cu noi, cu cei de langa noi. Si… totusi cat ne cultivam pe noi si… cat ii cultivam pe ceilalti? Cat ne foloseste faptul ca mergem la cursuri? (care ne smulg din atata treaba de la office ca ne trimite manageru’ sau hru’)

Si atunci… pentru ce avem timp? De petrecut in fata unei retele de socializare, in fata unui toptan de informatie si sa visam la ziua de maine sau sa ne „anxietam” cu privire la viitor? Da, „sa cultivi” oameni e greu. Poate cel mai greu. Si, poate de aceea cautam solutii virtuale, sa cumparam tot ce se poate cumpara, sa umplem timpul, sa traim conform cu vremurile: sa traim scurt, sa vrem repede, sa ne razgandim repede, sa renuntam repede, sa inlocuim, fara sa ne facem rabdare si timp pentru noi si pentru ceilalti… (am aflat ca in Grecia se spune „fa rabdare” si nu „ai rabdare” – la altii, se pare, ca rabdarea se face, presupune un proces, un efort; la noi este sau nu este).

Aboneaza-te pentru a primi articole noi!

Leave a Reply