Gasim ceea ce cautam

open windowsEra odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:

– Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:

– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?

– Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.

– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:

– Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:

– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?

– Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.

– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:

– Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

– Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut, nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei!

* * *

Cred ca fiecare dintre noi a experimentat cel putin una dintre distorsiunile (cognitive) care si-au facut de cap (pe la noi prin cap 🙂 ) intr-o etapa sau alta de viata. Tu pe care le mai regasesti acum in viata ta?

a) stilul de gândire „totul sau nimic” (perfect sau deloc, daca nu este perfect, „asa cum trebuie”, atunci e un esec…; daca nu mergem in vacanta in conditiile pe care ni le dorim, nu mergem deloc etc.);

b) suprageneralizam „totdeauna” / „niciodata”;

c) filtram si scoatem in evidenta negativul;

d) desconsideram pozitivul (daca faci ceva bine, „nu pare suficient de bun”, „a fost mult prea usor”, spunem „pentru putin” atunci cand ajutam pe cineva in loc sa raspundem „cu placere” etc.);

e) „sarim” si tragem concluzii pripite („pai, daca s-a intamplat asta … – interpretare negativa a unor situatii – atunci, …”);

f) „citim ganduri” (credem ca cineva nu ne place, ca este ostil(a), ca nu are chef de noi, ca…, fara sa verificam acest lucru);

g) „ghicim viitorul” („evident ca lucrurile vor lua o intorsatura proasta” – asta prezicem noi);

h) exageram si amplificam problemele, defectele noastre, omitand calitatile, succesul pe care il avem;

i) folosim imperative categorice, iar lucrurile trebuie sa corespunda neaparat gandurilor si asteptarilor noastre („nu ar fi trebuit sa fac asta”, „el/ea ar trebui sa arate ca ii pasa de mine”);

j)… oh… da… punem etichete pe noi si pe altii (adica in loc sa spunem ca am facut o greseala, pac: ne punem o eticheta: „sunt un ratat / prost/ nepriceput” etc.);

k) ii blamam pe ceilalti pentru ce (ni) se intampla negativ pe la noi, prin batatura vietii noastre…

Acum, sa ne mai uitam inca o data la oamenii pe care ii admiram, la cei pentru care succesul, tonusul bun este al doilea nume. Pana la urma, succesul nu este un set de achievements sau o combinatie de factori externi, este un mindset. Succesul este o atitudine care vine dintr-un cadru de credinte / convingeri puternice si ganduri animatoare realiste. Tu la ce convingeri ale tale (pozitive) te gandesti / te anima / te sustin? Poti folosi campul de comments pentru a impartasi acele credinte ce te imping spre succes, acele credinte pe care iti doresti sa le transmiti copilului / copiilor tai.

Aboneaza-te acum pentru a primi articole noi, direct livrate in Inbox-ul tau!

Leave a Reply