La urma urmei, viata este plina de crize

Crize in viataUitandu-ma la ce imi povestesc mie despre ce am trait, constat ca am tinut-o dintr-o „criza” in alta. De la inceputuri si primele amintiri, pana acum, spre crizele „adevarate”. Nu stiu cum le-as numi: rascruci, momente cand simti ca iti fuge pamantul de sub picioare, cand totul pare sa fie pe dos in viata ta, cand simti ca plutesti ca o frunza in bataia vantului, cand simti ca esti „testat” de viata insasi … momente cand pur si simplu stim ca viata noastra nu va mai fi ca inainte. Poate pe unele le intuim, le ghicim. Cred ca un lucru este cert: nu suntem pregatiti pentru toate aceste „crize”. Iar cand suntem „loviti” nu prea ne mai intrebam care le este sensul in viata noastra, la cate invatam facand si traind, ca o fi ceva bun, vreo oportunitate in toata povestea…, suntem prea suparati, obositi, trecem prin negare, aratam cu degetul, acuzam, traim contradictii si dorinte ambivalente. Abia dupa ce ne acomodam cumva cu tavalugul evenimentelor din afara si din launtrul nostru, putem ofta si accepta hopul in viata noastra.

Sunt multe crize. Evenimente neprevazute, pierderea jobului si a statutului social, despartiri, boli crunte, pierderi de persoane dragi, pierderea a ceva, crize emotionale. Teste grele din partea vietii. Iar uneori le trecem, alteori ne fastacim, esuam, avem nevoie de sprijin pentru a trece peste. Suntem pusi in situatia de a rezolva fel de fel de probleme, de a gasi solutii, dar si de a face fata emotiilor care ne coplesesc. Si, peste toate cele de rezolvat, avem de luptat cu noi insine: sa luam decizii, sa alegem, sa ne punem o oglinda in fata, sa ne reevaluam pe noi si situatia in care ne aflam, sa ne impingem limitele, sa ne admitem slabiciunile, sa identificam resurse noi, sa cautam noi directii, repere.

De-abia dupa ce trecem peste, simtim ca ne trezim si, poate, simtim ca am ajuns la un alt nivel de intelegere a noastra, a vietii. Transformam cumva criza intr-un prilej de evolutie. Devenim mai „luminati” asupra felului nostru de a fi, asupra capacitatii noastre de rezistenta, a gradului nostru de acceptare a realitatii, invatam sa ne regeneram cumva si sa fim mai pregatiti pentru o urmatoare criza, invatam sa avem langa noi oameni care sa stie de noi.

Si astfel, ajungi sa inchei un episod spunandu-ti ca iese soarele si pe strada ta, ca dupa ploaie si furtuna vine si vreme buna si ca ce nu te omoara, te face mai puternic.

Aboneaza-te acum pentru articole noi, direct livrate in Inbox-ul tau!

Leave a Reply