„Nu pot” sau „nu vreau”?

nu pot sau nu vreau

Cand am fost intrebata la un moment dat de ce nu pot altfel – la ceva ce afirmasem, la un comportament anume, aproape ca m-am blocat. Adica cum „nu poti”? Nici nu mai trebuie sa fim confruntati cu ceva nou, si rostim in gand, numai imaginandu-ne, ca „nu pot” sau „nu se poate”. Sau ne apucam sa facem ceva si abandonam pentru ca ni se pare prea greu. Cand ti-ai spus ultima data ca nu e de tine asa ceva, sau nu ai cum sa reusesti? Ma uit la pozele postate de cei care alearga la maraton. Aproape instantaneu imi vine in minte ca eu nu am cum sa ajung asa, ca … . La capitolul asta parca locuiesc la adresa lui nu pot sau nu se poate. Acum ceva vreme, mi-a spus o prietena ca nici nu se imagina alergand, iar acum face cateva ture de stadion just like that (si acum voi pocni din degete ca asa „cere” expresia). Desi sunt o persoana activa si ma dau in vant dupa miscare, nu mi-am propus sa alerg la maraton, dar primul gand care imi rasare in minte legat de aceasta idee este „nu pot”. Si, acum stau si ma gandesc cate nu (mai) pot, de fapt? Si parca nu-mi mai vine sa ma apuc de nimic nou cand ma gandesc ca trebuie sa fac, sa renunt, ca e incomod, ca nu gasesc loc de parcare, ca pot trai si fara, ca nu am chef, ca am altele mai importante de facut, ca las peste o saptamana, ca le vine randu’ la toate de facut, ca…, scuze cate si mai cate.

Ma gandesc ce urmeaza daca acesti „nu pot” se inradacineaza, germineaza si se inmultesc? Ca deh, comoditatea e mare. (Iti spunea intr-un alt articol despre faptul ca suntem topiti dupa ce este usor si placut. Albert Ellis sustine ca motivul major pentru care oamenii nu reusesc sa se schimbe il constituie rezistenta noastra scazuta la frustrare. Astfel, consideram ca viata trebuie totdeauna sa fie usoara si confortabila, iar daca constatam ca lucrurile nu stau chiar asa nu ne dam in vant dupa astfel de situatii.) Deci, nici nu mai poate fi vorba de dezvoltare, evolutie, de schimbare si de a raspunde noilor cerinte ale lumii asteia in care traim.

Si, te intreb si pe tine: Tu ce nu poti? Haide, pune pe o foaie ce „nu poti” tu acum? Un job nou, mai bun, mai pentru tine? Un prieten pe placul tau? Sport? O dieta? O carte de citit care zace de mai bine de cateva luni pe noptiera? Un concediu? Sa ajungi la timp la office? Sa te lasi de fumat? Sa nu mai intarzii la gradi cand iti iei copilul?

Daca ai copii, exemplul urmator o sa fie destul de sugestiv, zic eu. Aminteste-ti de primii pasi ai copilului tau: de-a busilea, sprijinit pe antemergator, sovaitor, cazut, ridicat si hai inca o data, inca o zi, inca o zi, inca o cazatura, mers nesigur, si de la capat… . Aminteste-ti de primul moment in care ti-a luat lingurita din mana si a incercat / a inceput sa manance singur: aproape nimic din lingurita nu ajungea in gura lui, mai mult pe langa, se murdareste, se enerveaza, plange, icneste, la masa urmatoare o ia de la capat, renunta pentru o zi, apoi, din nou, in joaca sau nu, incearca sa manance singur, zi dupa zi, luna dupa luna pana cand reuseste sa manance singur fara sa faca prea mare dezastru in jurul lui. Ideea este ca un copil o ia de la capat in fiecare zi. Nu renunta pana nu reuseste. Si, uite asa, incetul cu incetul, zilele, lunile, anii trec si copilul ajunge sa faca multe alte lucruri singur. Ca si cu imbracatul, incaltatul, incheiat la nasturi, legat sireturi, vorbitul, scrisul etc. (By the way: copiii spun mai des „nu vreau” din dorinta de a le arata celorlalti ca sunt mari, ca nu sunt „bebelusi” si de aceea le este foarte greu sa recunoasca ca nu pot indeplini o anumita sarcina. Intervine mecanismul de aparare in fata obstacolului.)

Tuturor ne pare greu si ne este greu la inceput de orice: calarie, o limba straina, sport, job nou, sef nou, dieta noua, renuntat la fumat etc. In unele situatii suntem constransi sa facem, sa putem, in altele tine doar de noi sa facem. La cele ce tin de noi de ce ne spunem ca nu putem? Mai lancezim putin si ne victimizam, ne complacem, povestim intre prieteni despre cate si mai cate avem pe cap si cautam scuze suplimentare si aprobare, luam o postura nevinovata si spunem „nu pot” cu mare naduf. Si uite asa ne trece viata. Cu nu pot. De fapt, hai sa recunoastem: nu vrem! Ne e mai bine asa. Mai simplu acum. Sau, cel putin, pare mai simplu.

Inainte sa ne gandim la cum se face, parca aprioric rasare marea scuza, un motiv pentru care sa nu facem. Cumva ne pregatim mental si ne gandim la esec pentru ca asa ne-am obisnuit, sa ne evaluam propria persoana in functie de succesele obtinute. Orice tine de domeniul nonsuccesului ne afecteaza valoarea personala si imaginea de sine, pentru ca prestigiul (cum ne vad oamenii, cum ne vedem noi, cum aparem in fata lor) e mai important decat orice calitate sau abilitate am poseda. Totusi, atunci cand chiar iti doresti ceva, indiferent daca este ceva care iti poate schimba viata sau doar ceva banal, faci totul ca sa obtii acel lucru. (Nu!?) Aminteste-ti cand ti-ai dorit ceva tare de tot. Cum ai facut? Ce ai facut? Cum te-ai simtit? etc.

Care ar fi pasii care ne-ar ajuta sa ne mutam mai repede in actiune?

  1. In primul rand sa iti doresti sa fii mai bun, sa cresti, sa te dezvolti, sa evoluezi. Daca tu esti happy cu al tau status quo si crezi ca ai dreptate in tot si toate, si ca esti perfect, succes pe mai departe asa cum esti!
  2. Alege cateva actiuni, simple de baza. Du-te la sala saptamana asta, nu iti mai gasi scuze. Just do it. Mergi pe jos astazi o statie de metrou, dupa ziua de munca de la office. Pune mana pe telefon si suna acea persoana pe care iti propui sa o suni de … luni de zile. etc. Incepe cu lucruri mici, aparent nesemnficative.
  3. Nu te concentra asupra esecurilor, asupra defectelor tale si greselilor tale. Extrage si uita-te numai la aspectele pozitive, la beneficii, la abordari constructive. Concentreaza-te mai mult pe solutie si nu pe problema. Suspenda-ti gandurile care „bat campii” spre zonele amintite anterior.
  4. Daca ai pe cineva prin preajma – cum am eu printre prietenii mei buni – care este tonic, pozitiv, activ si preocupat de dezvoltare, evolutie, intreba-i cum fac asta, ce ganduri ii anima, ce isi doresc etc. Inconjoara-te de astfel de oameni. Pune in stand by relatiile cu oamenii toxici din viata ta.
  5. Fii rabdator si persevereaza. Dumnezeu a facut lumea in sapte zile, nu batand din palme.
  6. Si… ca sa fiu in ton cu punctul de mai sus: Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista: esti sanatos (nu vorbesc in acest articol despre cei cu motive medicale serioase si dureroase…), tanar, in putere, vezi, auzi, vorbesti, mergi, ai o familie, ai prieteni, sau esti o tipa singura sau un tip singur etc. Ai in jurul tau zeci sau poate sute de exemple de oameni care nu au mai mult decat ai tu, oameni care reusesc. Oameni pentru care „nu pot” nu a constituit un obstacol.
  7. Noteaza-ti reusitele, gandurile, intuitiile, dar si actiunile.

 

Aboneaza-te pentru a primi articole noi, direct livrate in Inbox-ul tau!

Leave a Reply