Obiectiv: nebunie. Cand incercarea de a controla viitorul nu functioneaza.

Viitor, s. n. – Acea perioada de timp in care afacerile tale vor inflori, vei fi inconjurat de prieteni adevarati si fericirea iti va fi asigurata. Ambrose Bierce – The Devil’d Dictionary.

„Daca ai citit vreodata o carte despre importanta planificarii viitorului, aproape sigur ai intalnit o trimitere – sau chiar mai multe – la studiul Yale privind obiectivele. Acesta a devenit in zilele noastre o referinta cu valente legendare atunci cand se aduce in discutie importanta crearii unor planuri detaliate de viata: studiul este citat si in … mentionata carte Goals! scrisa de Brian Tracy, dar si in alte lucrari, unele cu pretentii academice (the Psychological Foundations of Success), altele fara (Train your people and whack the competition). Rezumat, studiul arata asa: in 1953, studentii care au absolvit Universitatea Yale au fost rugati de cercetatori sa spuna daca si-au formulat sau nu obiective specifice privind viitorul si daca si le-au notat pe hartie. Doar 3% dintre ei au spus ca au facut acest lucru. Doua decenii mai tarziu, aceeasi cercetatori au investigat ce anume s-a intamplat cu generatia 1953 pentru a vedea ce s-a ales cu vietile lor. Rezultatele au fost fara echivoc: cei 3% care-si setasera obiective specifice stateau mult mai bine din punct de vedere financiar decat restul de 97% la un loc.

E un rezultat care te lasa cu gura cascata si o lectie importanta pentru orice tanar care se gandeste doar s-o scalde prin viata. Nu e de mirare ca acest studiu a capatat un statut mitic in lumea dezvoltarii personale si in multe zone ale vietii corporatiste. Doar ca exista o mica problema legata de acest studiu: el nu a avut niciodata loc. In urma cu ceva ani, un jurnalist de la Fast Company s-a decis sa investigheze pentru a descoperi sursa asa-numitului studiu. Cum nu era citatat nicio mentiune in vreo revista academica, si-a pornit demersul prin a-i intreba pe diversi guru motivationali carora le facea mare placere sa faca apel la acest studiu. In mod surprinzator, cand acestia erau intrebati de surse, ei se dadeau sursa unul pe altul. Tony Robbins pomenea de Brian Tracy, iar acesta te trimitea la Zig Ziglar, un veteran al industriei motivationale si o prezenta constanta la seminariile Get Motivated!, si, pentru a inchide cercul, Zig Ziglar pomenea de Tony Robbins. (…) Bineinteles ca simpla inexistenta a acestui studiu nu contrazice sugestia care spune ca a-ti seta obiective este un proces benefic in sine; exista suficiente alte cercetari care atesta ca aceasta este o practica care poate fi utila. Ceea ce aceasta poveste ne arata in schimb e cat de departe am mers noi nu fixatia de a ne seta scopuri si obiective. Poate ca tu nu ti-ai notat vreodata pe agenda „obiectivele pe care le ai in viata” si poate esti in total dezacord cu ceea ce spune studiul imaginar Yale, si anume ca bogatiile materiale sunt echivalente cu fericirea. Doar ca impulsul primar care sta in spatele acestor lucruri este universal.”

In articolul O carte pentru vacanta ta: Antidotul. Fericire pentru oamenii care nu suporta gandirea pozitiva – am scris despre „obiectivodicee” 🙂

Mai departe, autorul cartii, Oliver Burkeman, continua sa expuna abordarile antiobiective, preocuparea continua a celor care urmeaza „calea negativa” spre fericire. Cartea o poti comanda direct de la editura Publica. Publica

Leave a Reply