Paradigmele (cont.)

despre mine, despre tine

Privind putin in noi, putem spune ca am invatat multe lucruri la scoala, dar ceva ne lipseste, sau, mai curand ceva ocolim: „Eu cred”… Nu credem nimic, nu punem la indoiala – asa cum invatam pe dinafara rezumate, critici, pasaje intregi la facultate ca numai asa puteai sa iei examenul „citandu-l” pe profesor etc. -, spunem, de cele mai multe ori ce vor ceilalti sa auda, iar cand rabufnim in dorinta de a pune la indoiala ceva, nu prea stim cum sa o facem… Este nevoie sa ne privim intai pe noi, sa aflam ce paradigme ne guverneaza, ce credem noi despre propria noastra viata, despre mesajele ce ne conduc prin viata, sa ne intrebam cum s-ar schimba ceva daca ne schimbam perceptia pe care o avem etc. Daca nu avem „ochelarii” potriviti, vedem prin ceata, sau distorsionat.

De aici si celebrele vorbe ale lui Einstein: „Problemele insemnate cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel de gandire cu cel in care ne aflam cand le-am creat”.

Avem nevoie de un nivel ridicat de maturitate emotionala pentru a trece de la dorinta pe care o avem fata de o schimbare si cat de pregatiti suntem sa o facem. Sa ne mutam atentia de la importanta pe care o acordam parerii celorlalti despre noi inainte de a trece la actiune, inainte de a folosi paradigmele pe care le tot folosim.

Aboneaza-te pentru a primi articole noi, direct livrate in inbox-ul tau! Intr-un articol viitor, vei gasi informatii despre cum sa te recastigi, despre cum sa iti consolidezi increderea in tine, despre ochelarii prin care vedem noi lumea…

 

Leave a Reply