Paradigmele (cont.)

Pentru ca tot vorbim de paradigme… sa le alocam si „lor” un ragaz in cotidianul nostru. Daca nu ne place ceva la noi, la ceea ce traim, la starea actuala, poate trebuie sa schimbam ceva. „Nimeni nu poate convinge pe altul sa se schimbe. Fiecare dintre noi sta de paza la o usa a transformarii care nu poate fi deschisa decat pe dinauntru. Nu putem deschide usa altuia prin argumente rationale, nici prin seductie sentimentala” (Marilyn Ferguson)

Definitii:

  • Un model, o teorie, o modalitate de percepere, o supozitie sau un cadru de referinta. Felul in care fiecare dintre noi „vede” lumea, cum percepem, intelegem si interpretam lucrurile.
  • O constructie mentala larg acceptata, care ofera unei persoane, comunitati sau unei societati pe perioada indelungata o baza pentru crearea unei identitati de sine si astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.
  • Hartile mentale pot fi impartite in realitati (lucrurile asa cum sunt) si valori (lucrurile asa cum ar trebui sa fie). Toate trairile noastre sunt interpretate cu ajutorul acestor harti mentale. Rareori ne intrebam daca sunt sau nu corecte; de obicei, nici nu ne dam seama ca lucram cu ele. Iar atitudinile si comportamentele noastre decurg din aceste supozitii. Felul in care vedem lucrurile, optica noastra determina modul nostru de a gandi si modul nostru de a actiona.
  • Modul cel mai simplu de a intelege ce sunt paradigmele este de a le privi ca pe niste harti. (Stephen Covey)

De cele mai multe ori, atunci cand se vorbeste despre paradigme, se folosesc cateva exemple.

(1) Sa presupunem ca esti intr-un oras, pe care nu-l cunosti si in care ajungi pentru prima data: Amsterdam, sa zicem. Primul lucru pe care il facem este sa cumparam o harta. Daca avem harta corecta, nu va fi nici o problema sa gasim ceea ce ne intereseaza. Dar daca am primi o harta a Bucurestiului, dar pe care scrie Amsterdam? Vom gasi ceea ce ne intereseaza? Nu. Pentru ca suntem lenesi? Pentru ca nu ne straduim suficient de tare? Pentru ca nu credem in noi insine? Nu gandim pozitiv? Nu. Pur si simplu, perceptia pe care o avem fata de locul in care suntem, din cauza hartii gresite, este cea gresita. Este nevoie sa schimbam harta.

(2) Al doilea exemplu este cel descris de Stephen Covey:

E duminica dimineata. Aflat in metroul din New York, sedeam linistit langa alti oameni, pierduti in ganduri sau, unii din noi, citind ziarul. Scena este calma si pasnica. Dintr-o data au intrat in vagon un barbat cu cei trei copii ai lui. Copiii erau atat de zgomotosi si de agitati incat climatul s-a schimbat instantaneu. Barbatul s-a asezat langa mine si a inchis ochii, parand sa ignore ceea ce se intampla in jurul sau. Copiii tipau, aruncau cu diverse obiecte, erau insuportabili. Si totusi, tatal lor nu se misca.

Era greu sa-mi stapanesc iritarea si nu-mi venea sa cred ca omul isi lasa copiii sa se dezlantuie in felul acela, plin de nesimtire, fara sa intervina. Asa ca, inarmat cu o neobisnuita rabdare m-am intors spre el si i-am spus: „Domnule, copiii dvs. deranjeaza pe toata lumea de aici. Nu-i puteti domoli putin?”

Barbatul si-a ridicat privirea, ca si cum abia atunci realiza situatia, si a spus incet: „O, aveti deplina dreptate! Ar trebui sa intervin … tocmai ne intoarcem de la spital, unde mama lor a murit in urma cu un ceas. Ma simt cam pierdut si cred ca nici ei nu stiu pe ce lume sunt.”

Brusc, am vazut lucrurile in alta lumina si, pentru ca am vazut altfel, m-am comportat altfel. Iritarea mi-a disparut ca prin farmec, iar simpatia si compasiunea se revarsau din mine valuri, valuri. Totul se schimbase intr-o secunda.

(3) In revista Institutului naval Proceedings, Frank Kuch relateaza o experienta de schimbare de paradigma. Ea poate da o idee despre realitate si impactul perceptiei corecte fata de o situatie creata.

Un port-avion si un crucisator, ce faceau parte din escadronul de antrenament, petrecusera cateva zile de manevra pe o mare furtunoasa. Eram de cart, pe punte, la caderea noptii. Vizibilitatea fiind proasta din cauza paclei, pe alocuri compacta, capitanul a ramas pe punte pentru a supraveghea activitatile. Putin dupa inserat, omul de la postul de observatie raporta: „Lumina la tribord”.

– E fixa sau se misca inspre pupa? intreba capitanul.

– Fixa, domnule capitan, veni raspunsul.

– Semnalizeza ca: „ne aflam pe un curs de coliziune. E de dorit sa schimbati cursul cu 20 de grade”. Semnalul de raspuns a venit prompt: „e de dorit ca voi sa schimbati cursul cu 20 de grade”.

Capitanul ordona:

– Transmite: „sunt capitan, schimbati cursul cu 20 de grade”.

„Sunt marinar clasa a doua” veni replica. „Ati face bine sa schimbati voi cursul cu 20 de grade”.

Capitanul face spume la gura de suparare. Scuipa:

– Transmite: „Sunt un vas de razboi. Schimbati cursul cu 20 de grade.”

Articulat, in flash-uri de lumina, raspunsul sosi in data: „Sunt un far.”

Am schimbat cursul.

Ne putem privi propria viata in termeni de paradigme, harti ivite dinauntrul experientei si conditionarii lor, insa aceste harti nu sunt teritoriul. Sunt „realitati subiective”, simple incercari de a descrie teritoriul. Pentru a vedea altfel, trebuie sa fim altfel. Unele paradigme se pot schimba instantaneu, altele necesita timp, incercari, efort.

(Va urma – o serie de 3 articole)
Aboneaza-te pentru a primi articole noi!

Leave a Reply