Relatia cu managerul (partea 1)

Pana la urma, care este rolul managerului intr-o organizatie?

Intr-o organizatie dintr-o lume fantezista, sunt manageri care nu isi inteleg rolul, care nu pot vorbi despre rolul lor, sunt oameni care isi doresc sa fie manageri pentru ca le place sa lucreze cu oameni (am tot scris pe aceasta tema) etc. Dar toate acestea se intampla in tara pe care o vom numi Fatastopia. In organizatiile noastre, aproape totul este pus la punct, programele de dezvoltare isi fac treaba, talentele sunt cu nemiluita si businessul merge din ce in ce bine. Nu putem spune ca totul este perfect, ca altfel am pleca cu totii pe o insula si ne-am bea cocktailurile cu umbrelute colorate.

Datorita pozitiei de putere formala, managerii / bosses joaca un rol critic in crearea legaturii dintre angajati si restul organizatiei, in securizarea resurselor cheie, in a se asigura ca prioritatile sunt consistente si coerente cu nevoile organizationale si in a se asigura ca angajatii sunt recompensati corect pentru performanta lor. Asigurarea acelui tip de leadership necesar in jobul de astazi este extrem de dificil atunci cand managerii nu isi „joaca” in mod corespunzator si eficient rolul.

Daca vorbim despre rolul managerului in organizatie, haideti sa vorbim si despre relatia cu managerii, sau despre provocarea de „managing a boss”. Din pacate, nu de putin ori, relatiile cu managerul reprezinta o sursa de conflict si probleme, in loc sa fie o sursa de resurse si sprijin. Si cred ca fiecare dintre noi poate vorbi despre o astfel de „poveste” de pe traseul nostru profesional. Poate din acest motiv la interviuri apare aceasta vesnica intrebare despre relatia cu managerul 🙂

Da, sunt si oameni care sustin ca managerul nu isi are locul si inca subestimeaza rolul crucial pe care il joaca managerul in a-si ajuta angajatii sa performeze etc.

Managerul reprezinta o jumatate de parte dintr-o relatie. Subordonatul reprezinta cealalta jumatate. Care sunt angajatii care au o relatie buna cu managerul? In exemplele urmatoare voi face strict referire la zona formala, profesionala si nu la cea „adaptata” la o cultura sau alta, la un om sau altul.

  • Cei care inteleg si invata despre obiectivele managerului, despre presiunea resimtita de manager, despre punctele lui forte si blocaje, despre stilul de lucru.
  • Apoi, sunt acei angajati preocupati de building self – sa isi inteleaga propriile nevoi, puncte forte si blocaje, stilul personal.
  • Acesti angajati  folosesc toate informatiile pentru a ajuta la crearea unei relatii care se fie propice nevoilor si stilurilor ambilor (subordonat si manager) si care este caracterizata de asteptari reciproce lipsite de ambiguitate.
  • Si, nu in ultimul rand, acesti angajati se preocupa sa intretina o buna relatie prin mentinerea managerului informat, prin comportament de incredere si sinceritate, folosind timpul si alte resurse ale managerului in mod selectiv.

Citind despre acest comportament al angajatului, ce iti vine in minte? Ce episoade retraiesti din istoria ta personala? Ai ceva lectii pe care le-ai invatat si te-au ajutat in relatiile viitoare?

Acum, gandindu-ma la Fantastopia, acea tara indepartata cu practici ce au fost preluate Dilbert in benzile desenate, lucrurile stau putin pe dos.

(Va urma – o serie de 3 articole)

Aboneaza-te pentru a primi articole noi!

Leave a Reply