Se (tot) spune ca atitudinea este viitorul

atitudineDaca iti privesti organizatia in care muncesti si iti traiesti mare parte din zile, ani…, care este atitudinea care o face atat de unica, de speciala? Uita-te la colegii tai si incearca sa surprinzi dinamica, energia overall: care este atitudinea lor fata de munca, fata de schimbare, fata de lucrurile noi, fata de colegii noi etc.?

Nu o sa fac un lobby pentru hire for attitude. Este un fel de a spune ca atitudinea este importanta, nu ca lasam la o parte lipsa de cunostine si aptitudini in favoarea atitudinii. Nu de putine ori, ne agatam de titluri, de discutii filosofice si ne entuziasmam in fata a ceva ce pare ca „suna” bine. Si, ca sa nu existe dubii, prefer sa subliniez de pe acum concluzia: daca trebuie sa aleg intr-un proces de recrutare, daca vorbesc despre promovare, dintre doua persoane cu nivel asemanator de cunostinte si aptitudini, voi alege in functie de atitudine.

Southwest, Google, Apple, si The Four Seasons sunt recunoscute ca organizatii care angajeaza pentru atitudine. Anagajatii cu performanta inalta a acestor companii traiesc si muncesc zi de zi cu o atitudine „altfel” care reprezinta o parte semnificativa a succesului organizational. Cei cu performanta scazuta, nu se pot adapta si sunt respinsi de cultura. Dar „atitudinea” acestor companii difera una de cealalta. Ei nu au imitat succesul celuilalt. Fiecare organizatie trebuie sa descopere care sunt acele atitudini care fac din organizatia lor ceva unic si special. Si chiar daca este vorba de timp pentru o amprenta, acele atitudini care conduc la succes si diferentiere vor fi o reflectie organica a celor mai de succes oameni.

Oamenii se deosebesc intre ei dupa posibilitatile lor de actiune si dupa felul in care privesc lucrurile. Aptitudinile sunt insusiri individuale (zestre si achizitii cultural-educationale) care mijlocesc atingerea unor performante supramedii in diverse activitati. Cu totii stim sa cantam sau sa dansam, dar unii dintre noi suntem deplorabili, iar altii ne starnesc toata admiratia. De aici si calificarile: „apt pentru…”, „inapt pentru…”, aptitudine, inaptitudine, capacitate, incapacitate, dotat, nedotat (ultimele doua cu referire la zestrea ereditara).

Atitudinea este felul in care gandim despre lucruri, pozitia interna pe care o adoptam, cum reactionam la stimuli, poate fi o reactie pozitiva sau negativa fata de ceva, de cineva, de un loc, de un eveniment; deschidere la nou, dispozitia de a invata lucruri etc. Radacinile atitudinii noastre sunt interioare, insa rezultatul sau este exterior. Ne dezvoltam atitudinea prin experienta si observatie. Mai sunt cativa factori care ne afecteaza atitudinea:

  • Inteligenta – filtram in mod diferit lucrurile.
  • Self-esteem-ul – cineva cu un self esteem moderat este mai usor a fi influentat decat cineva cu un self esteem mare.
  • Credibilitate – expertiza pe care o avem pe un subiect, increderea in general, pot afecta atitudinea noastra.
  • Prezentarea – cum este prezentat un „input” poate afecta atitudinea noastra.

Iar acum, intorcandu-ma la subiectul articolului, chiar daca sunt dispusa sa invat ceva nou (am atitudinea de deschidere), aceasta dispozitie nu ma ajuta sa performez. Am nevoie sa invat repede si usor (aptidudine) atunci cand ma trimite organizatia la un training. In plus, este nevoie de mult timp, de expunere, de reflectie, de exercitiu, de invatat si de altii pentru a ajunge la performanta. Este dispus cineva sa astepte ca eu sa invat toate aceste lucruri (ca sa le invat, am nevoie si de aptitudine, sa asimilez, sa invat repede etc.)? In plus, daca trebuie sa ma pun in papucii cuiva, am vreo sansa sa invat empatia mergand la cursuri? Sau, eu, angajator, trebuie sa platesc pe cineva priceput intre timp. Este nevoie si de putinta si de dorinta pentru a performa, pentru a crea experiente placute, pentru a face diferenta.

(Va urma)

Aboneaza-te pentru a primi articole noi, direct livrate in inbox-ul tau!

 

Leave a Reply