cloud time

Sau … un popas de reflectie…

Talent. Dezvoltare. Programe peste programe. Incercari. Leadership. Assessment-uri. Si…, inca un an parcurs. Incepem un an nou, un alt buget, alte programe cu alt titlu, cu aceleasi idei vandute altfel. Oameni mai obositi, mai competitivi, mai indarjiti. Schimbari de job, de organizatie. Si, din nou, de la capat.

Si nici macar nu costa mult. Dar… Tendinta este sa platesti consultanti, sa aduci din afara, sa poti fixa pe „afara” ceva. Poate nici nu exista interesul celor din „afara” organizatiei sa fixeze ceva cu practici din interior. Poate vrem prea repede sa se intample evenimentele de invatare. Poate suntem atat de ocupati la job ca orice ajutor “din afara” este mai mult decat binevenit. Poate avem nevoie sa fin in pas cu vremurile sa “vindem” programe “moderne” catre participanti.

Despre ce este vorba? Din experienta adunata (in cadrul origanizatiilor, dar si ca freelancer), parca imi vine sa arat cu degetul un „buton” care ramane prafuit in mai toate programele, in mai toate organizatiile. Poate nu este timp, poate nu este atat de wow cum este un program anuntat cu surle si trambite si cu kick off-uri la lumina candelabrelor din locatii exclusiviste. Auto-evaluarea (self-assessment) este o componenta critica in procesul de invatare. Am constatat ca atunci cand oamenii reflecteaza asupra propriilor experiente, feedback-ul primit este altfel internalizat, iar invatarea este accelerata.

Mai are rost sa continui articolul? Sau poate e momentul sa te chestionezi: ce crezi tu despre acest „buton” prafuit?

Leave a Reply