Unde se duc oamenii de HR când se duc

In principiu, nu prea stiu unde se duc. Sau, cel putin, asa a fost in cazul meu. Rezonez la limbajul de tip corporate, cu lucrurile asezate, procedurale, cu oamenii si stilul de lucru elaborat, ma atrag procesele „mapate” pe principii, pe valori, si sunt un fan al proiectelor de tip „transformational”. Inca imi curge in vene sange de tip „corporate”, desi s-au implinit mai bine de sapte ani de cand sunt pe piata antreprenorilor romani.
Mai bine de un deceniu. Traiam atat de profund si de conectata cu organizatia, atat de preocupata de „commitment”-urile mele si ale echipei, de proiectele de tip „stretch” cu impact la nivel local si global, incat nu m-am gandit la lumea de afara decat ca la o lume in oglinda a aceleia pe care o traiam. O „imagine” artistic exprimata in filmul „Intre doua lumi”, despre doua realitati paralele, dar foarte similare, o lume inversata a aceleia pe care o traiam.

Inainte sa iau decizia de a pleca stiam un lucru cert: eram pasionata de ceea ce faceam si anume, Human Resources si aveam o obsesie pentru client si pentru serviciul oferit. Intelegeam repede concepte, schimbari, credeam in munca sustinuta si pe termen lung. Procesul de decizie mi-a luat aproape un an, timp in care am analizat tot ce puteam analiza, cu mintea celui care nu fuge de ceva anume, ci fuge pentru a gasi ceva, altceva.

Un simulacru de viata. Primele 8 luni „in piata” au fost grele. De fapt, a fost mai greu decat am crezut ca va fi. Nu intelegeam nimic si nu ma intelegeam cu nimeni. Vorbeam Vodafone, gandeam „corporate”, cautam pattern-uri in tot ce intalneam si traiam, cautam oameni asemeni mie. Mi-au lipsit momentele si cafeaua de dimineata cand ma intalneam cu echipa si ne pregateam pentru o noua zi, umorul acelora care traiesc de multa vreme impreuna. Eram mai ceva decat eroii din Expendables, specializati, precisi in eliminarea problemelor care se iveau in cotidianul nostru. Da, am oscilat intre noua viata si fosta viata, intre tavalugul emotional care s-a descatusat in timpul ramas liber si analiza ascutita cu care mintea mea era antrenata sa functioneze. O replica din filmul mentionat mai sus se potriveste cu ceea ce am trait: „in lumea noastra poti sa cazi in sus si te poti ridica in jos”.

Apoi, am inceput sa invat. In fiecare zi. Incet, am inceput sa renunt la vechi obiceiuri, la exprimarile nostalgice („la noi, in Vodafone”) si in dezacord cu realitatea in care functionam. Pas cu pas, am inceput sa vorbesc altfel, sa cunosc oameni noi, sa functionez in lipsa iluziei de a controla totul. Am inceput sa ma trezesc si sa vad lumea asa cum este ea, realitatea in care intrasem si pe care nici nu ma ostenisem sa o vad si, cu atat mai putin, sa o inteleg. Apoi a fost intrebarea: imi gasesc locul in aceasta lume sau ma intorc acolo unde deja stiu sa traiesc? In momentul in care m-am oprit sa compar, sa inghesui o lume noua intr-una familiara, in momentul in care am acceptat ca nu mai eram purtatoarea unui brand, am inceput sa traiesc. Pentru mine, intr-o lume asa cum este ea: nici noua, nici veche, nici buna si nici rea. O lume a antreprenorilor.

De la specialist, la generalist. Sau… de la „zoom in” la „zoom out”. Aveam un „zoom in” de mare finete, cu o creativitate debordanta, expert in people management, performance management, learning & development, talente, in dezvoltare organizationala, in infrastructura de „people processes”. Primul gand pe care l-am avut atunci cand am parasit organizatia a fost ca voi uita, ca abilitatile mele se vor estompa. M-am temut ca m-am oprit din lucru si m-am apucat de altceva. Dar, in explorarea mea in noua lume, s-a produs ceva.
Incursiunea intr-o noua lume ne creeaza noi perspective, incepem sa acumulam intelepciune si nu neaparat cunostinte. Incepem sa observam legaturile intre lucruri in toate aspectele vietii noastre, sa intelegem cum suntem conectati cu lumea intreaga.

Am descoperit un orizont larg, urias in care sa imi pun la bataie experienta in domeniu, pasiunea pe care o am si creativitatea entuziasta. Zi de zi, cu fiecare proiect, lucrez pe diferite modele de business, accesez limbaje organizationale diferite, indeplinesc asteptarile din ce in ce mai variate si complexe din partea clientilor mei, transfer cunostinte si expertiza, sprijin antrenamentul abilitatilor pentru oamenii care transforma organizatiile in business-uri grozave.

Am ales sa vorbesc nu despre antreprenoriatul in piata romaneasca, ci despre energia din fiecare dintre noi de a deveni mai buni decat cei de ieri. Construiesti si te re-construiesti in fiecare zi. De indata ce faci saltul – dintr-o lume oricare ar fi ea -, nimic nu te mai poate opri. Fiecare client, fiecare proiect si interactiune imi stimuleaza curiozitatea si ma fac sa imi doresc sa fac lucrurile care ma ajuta sa cresc. Iar din acest punct, stiu ca valoarea adaugata e mai mare si ca voi fi un sprijin pentru clientii mei, pentru lumea de business si nu numai.
(Articol publicat in HR Manager august 2017)

Leave a Reply