Viata noastra este mereu in alta parte

lifeLa job. Maine. La concediul din vara care se apropie. La copilul bolnav de acasa. La prietenul / prietena care ti-a dat o replica ce a starnit ceva furtuni in tine. La seful vesnic nemultumit. La colegul care pare mai relaxat si mai in gratiile sefului. La cineva pe care il invidiezi. La poseta aflata in magazinul x si nu in posesia ta. La cafeneau din coltul strazii unde te-ai tinut de mana cu cineva special tie. La un job ideal. La o nunta de vis. La un divort iminent. La intalnirea de maine cu clientul „imposibil”. La copilul plecat de acasa. La calatoria spre o destinatie ce o visezi cu ochii deschisi. La visul tau de a trai pe o insula. La o iubire ratacita in timp si spatiu. La singuratatea de acasa. La sedinta care pare a lancezi. La dorinta de a fi strans(a) in brate. La un trup cat mai pregatit pentru sezonul estival. La ultima dieta care ne-a lasat cu ceva probleme la stomac. La primul sarut. La copilarie. La bunicii care nu mai sunt. La parintii batrani si bolnavi. La cel de langa tine, asezat la o masa – la o cafenea, ce pare apasat si obosit numai de el stiute.

Tanjim. Dupa altceva. Dupa ceva ce este in alta parte. Parca nu ne mai gasim rostul si locul. Suntem de toate, dar, de fapt, uitam de noi. Cred ca tanjim dupa noi, dupa ragazul gandului, al emotiei. Suferim cumva, pentru ca, deep down, stim ca putem fi mai mult decat suntem. Tindem sa avem, in loc sa traim. Tindem sa avem, in loc sa daruim. Se spune ca lucrurile finite nu pot satisface sufletul. Si atunci, tanjim si ne frustram. Visam si uitam sa traim. Asteptam de la altul si nu facem nimic cu noi. Si ne pustiim putin cate putin, zi dupa zi… peste viata.

Leave a Reply